http://www.4elemente.ro/recenzii/v-a-compilatia-tmbase-04-175.html

“The sound of the festival” a ajuns la a patra aparitie discografica. Am si acum caseta din 1999, cu piese care mi-au ramas pentru multa vreme în cap: Forme si fonduri (P.Nal) sau Duminica dupa amiaza (Alien Kru) – un început promitator, pe atunci… Cinci ani mai târziu, evolutia festivalului (ajuns la a 7-a editie) si a producatorilor/dj-ilor participanti, promovati prin intermediul compilatiei, e surprinzatoare. Idei originale si proaspete, sound aliniat la standardele de productie internationale, adus de un nou val al producatorilor autohtoni cu toate sansele sa se faca remarcati si afara. Breakbeat, drum’n’bass si IDM sunt stilurile predominante. CD, caseta si vinil (editie limitata!) – alegeti voi – nu veti fi dezamagiti.

“Nu mai minti, ca stiu/ Esti plin de vicii si bagi/ Pâna la 2000 de watti/ Amplificati prin 1000 de membrane”, proclama atotcunoscator Junkyard, vocea aleasa de D.Laid pentru 2000 watti – o bucata de breakbeat alert, ce deschide calea. Tot pe felia breaks e si remixul la Wamintirile, cântata de trupa rock moldoveneasca Alternosfera. Un suflu nou, total diferit, cu aroma de Adam Freeland, juicy si extrem de dansant, e conferit variantei originale de catre Haute Culture si D.Laid, baietii reusind sa atraga pareri foarte bune si din partea producatorilor straini care au pus mâna pe vinil.

Mesmer merge cu In Analogue spre partea dark – trance a beaturilor rupte, suprapunând peste un ritm simplu si minimal linia de bass ucigatoare si câteva efecte cu reminiscente dub. Un alt bucurestean, Trigga – unicul dj român cu aura de rockstar – si-a unit puterile si talentul de producator cu aceiasi D.Laid. Techy drum’n’bass, rapid si necrutator, sensibil si cumva siropos, Unstable este un produs de tip “troian”: ramâne în sistem, oricât ai încerca sa scapi de el.

Say Play spun Ana si Iulia, doua surori tare dragute – noile colaboratoare ale trupei BAU. Fetele au voce, baietii au percutii, bass si efecte, rezultatul concretizându-se într-un drum’n’bass banger organic si natural, cu vibe melancolic, jazzy, dar si accente malitioase pe alocuri. Cât despre King Riddim, acesta s-ar reduce la: o voce samplata, o linie de bas grasa si rea, percutii peste percutii, dub fx si niste synth-pads de atmosfera. Totusi, cuvintele sunt prea sarace pentru a descrie groove-ul incredibil produs de Leizaboy, în colaborare cu BAU. Prevad timisoreanului, membru anonimTM, un viitor stralucit în peisajul breaks. Anul acesta urmeaza sa auzim niste remixuri si productii noi!

Sensorship, unul dintre cei doi fosti Alien Kru mai sus mentionati, propune napolitane cu orez (Rice Wafers) bouncy-acid-electro-techy, undeva în zona breaks promovata de casa de discuri Mechanoize. La fel de electro, cu pacaneli si tacaneli specifice IDM, sunt si ritmurile lui Gojira (personaj care m-a impresionat în mod deosebit la festival, unde a performat alaturi de Kosak), precum si Ycstreme: un hibrid ciudat, electro-trance la mare viteza, oferit de Mr. Pit, producator timisorean, debutant în 2002 la TmBase.

Calitate, feeling si… Tristete emana Electric Brother (fost membru NSK, alaturi de DJ Vasile si Matze), un producator mult subapreciat în România. Baiatul are talent cu carul, fapt dovedit cu vârf si îndesat si de acest “Electromix 2004”. Intelligent downtempo breaks cu subtilitati, intarsii jazzy si o vioara sfâsietoare… Tot aici, mentionam si Nemiscat, o alta piesa emotionala, cu un foarte reusit videoclip. Numele autorilor – P.Nal – mi-a ramas în memorie de la un StudentFest de prin 2000, când am sarit ca un apucat în Piata Unirii din Timisoara, pe o ploaie torentiala. Au facut show de fiecare data când au cântat, înca de la primele editii TmBase (oare chiar se cânta la contrabasul ala?). “As vrea sa cred în mine/ As vrea sa cred”… sunt versuri în care se poate regasi oricine în anumite momente.

Aria Urbana (pentru mine revelatia muzicala a anului trecut) întruneste parte din Comitetul Central, reformat si cu noi membri: Dermon (groovebox & fx), DJ Nemo (decks), D’Ani (bass) si MC Toni (voce). Versuri inteligente, beaturi potrivite – brasovenii poseda un sound unic în tara, plasându-se în sfera unor Saul Williams sau Stereo MC’s, ca vibe.

În final, din cutiuta muzicala, adica Makunouchi Bento, razbat voci asiatice, sunete fragmentate si stranii, care formeaza, alaturi de un instrument de suflat si a unor percutii, un amalgam omogen si coerent, aflat în filmele generate de producatorii Warp Records. Încheierea perfecta.

TmBase si standardele propuse au crescut progresiv si pozitiv din 1999 pâna în prezent, atingând un nivel ce-si merita locul în peisajul muzical global. Conceptul de “scena” româneasca, ce îsi contureaza drumul tot mai evident în ultimii doi ani, datoreaza foarte mult efortului sustinut al acestui nucleu timisorean, caruia îi suntem recunoscatori.