http://www.mareleecran.net/2012/04/makunouchi-bento.html

Ii admir pe Makunouchi Bento de la primele ediţii TmBase. Muzica duo-ului electronic timişorean s-a lipit de mine ca “marca de scrisoare”. Nu te gîdilă doar audio, cît vizual. Makunouchi Bento fac filme din sunete. E ca şi cum urechile ascultatorului ar căpăta ochi. Cînd începe muzica, undeva în creierul meu porneşte un proiector care rulează imagini, locuri, poveşti şi, da, filme.

Nu e o întîmplare că noul EP al grupului, Rinbo, a fost compus în jurul a 4 personaje din folclorul/bestiarul japonez, aşa cum a făcut şi Masaki Kobayashi în filmul Kwaidan (1964). Dacă Rinbo ar fi o peliculă, ar fi greu de clasificat (la fel ca muzica Makunouchi…). În capul meu, Rinbo arată ca un sf-noir-postapocaliptic-horror. Blade Runner meets Dark Water meets Metropolis. Acorduri solemne, tenebroase, se împletesc cu tînguirea sirenelor şi a clopoţeilor de vînt. Aproape că vezi cum se apropie de tine o creatură a nopţii.

V-aţi prins, Makunouchi Bento compun o muzica pur cinematică. Dar compun si muzică de film. La TIFF 2008 au refăcut live (în stilul lor) coloana sonoră a filmului The Phantom Carriage (1921). Nu a fost singurul lor show de acest fel, dar a avut parte atunci de un public numeros, calduros si avizat, isi aminteste Felix Petrescu (aka Waka X aka jumătate din duet).

Cand am vorbit prima data cu Felix (acum vreo 3 saptamani) i-am marturisit ca deseori am vrut sa ii abordez in festivaluri, sa le strang mana si sa le spun ca imi place ce fac. M-am abtinut. Pacat, mi-a zis Felix, ar fi trebuit sa vii. Felix Petrescu impreuna cu Valentin Toma sunt genul acela rar de artisti care nu fac muzica pentru bani ori pentru glorie. Dar se bucura daca sunetele pe care le transmit hranesc si alte urechi. Se bucura daca oamenii reactioneaza la muzica lor (unul din motivele pentru care o impart gratuit).

Interviul acordat pe larg revistei electronice Music is good e una din putinele ocazii cand poti sa afli ce este de fapt Makunouchi Bento: “Este pasaportul nostru spre damnatie eterna. Valva noastră de eliberare a vaporilor toxici. Sau ca să fiu (măcar odată) serios – e ancora noastră în anormalitatea sunetului şi felul nostru de a înapoia sunetele locuitorilor planetei. Şi aş putea continua pînă îmi epuizez vocabularul. De fapt, asta e Makunouchi Bento: podul care începe acolo unde se termină cuvintele”. (Felix)

Ultimul pod construit de MB este Rinbo (un fel de follow-up la Swime). Se poate descarca gratuit AICI. Are deja 5 remixuri care il insotesc. Coperta albumului e facuta (din nou) de ilustratoarea Sorina “Vazelina” Vasilescu, ale carei desene se pare ca sunt similare cu sound-designul trupei. A desenat live la ultimul show Makunouchi in Bucuresti.

Cei doi muzicieni nu sunt genul care cauta luminile rampei. Evita sa se imparta in directii paralele, in drumuri cu “dead end” sau zeci de proiectele. Nu le place sa vorbeasca discutii. “Stick to the plan” e motto-ul lui Felix. Treaba lor e sa faca muzica. Asta e motivul pentru care, in loc sa vorbeasca despre el, Felix Petrescu a preferat sa-mi trimita lista cu filmele sale esentiale, de suflet, care l-au inspirat/marcat/influentat.

Daca stau bine sa ma gandesc, am descoperit mult mai multe lucruri despre lumea lui Felix, decat daca ieseam impreuna la o bere. Spune-mi ce vezi, ca sa-ti spun cine esti! Inca n-am aflat de ce sunt atat de atrasi de arhipelagul nipon (de unde vine si numele). Dar am aflat ca mai am de vazut niste filme.