"E flatant să-ți încapă pe mână istoria; doar că, oricât de măgulit, cu greu se va mai scutura amărâtul de angoasa alegerii imperfecte – de ce unu și nu doi?, de ce doi și nu trei? Am murmurat asta săptămâni bune. Ca într-un final să ajungem la cinci calupuri, patru grupaje de scurtmetraje și un mediumetraj, fiecare cu chichița-i tematică și promisiunile-i; cum, necum, trebuia să promitem muzicienilor o bază vizuală ofertantă; cinefililor, niște rarități; Istoriei, un soclu; istoriilor, loc să mișune. Nu încetez nicicând să mă minunez de câte straturi diafane de istorie sunt de jur-împrejurul oricărei biete secunde în mișcare. În perioada-i timpurie, cinemaul documentar românesc nu paria pe extravaganță; lipsa unei industrii solide, pe de-o parte, și-a unei avangarde pe de alta, a făcut ca practicile nonficționale să se dedea în mare măsură utilității imediate – buletine de știri, publicitate, filme utilitare ș.a. Ceea ce nu înseamnă nimicnicie ori platitudine – nici vorbă! Mai e mult până departe, până-n ziua în care documentarul autohton pre-socialist ne va fi la îndemână. Iar ce-avem noi e puțin, undeva între patru și cinci ore; cu mâna asta de filme îi salutăm pe colegii arhiviști, cercetători, critici, toți cei fără de stare care șterg praful de pe peliculă."
(Călin Boto)
Călin Boto e critic și jurnalist de film, până nu demult redactor-șef al revistei Film Menu și redactor la All About Romanian Cinema, iar acum redactor la Acoperișul de Sticlă și Films in Frame. De-a lungul timpului a fost admis la felurite ateliere internaționale de critică de film, printre care Varșovia (2018), Sarajevo (2019) și Locarno (2021). Ține o rubrică la Revista Arta, curatoriază selecții mai mari sau mai mici pentru Image and Sound, Moldova Film Festival și ART200, ia interviuri, moderează Q&A-uri, în fine, câte puțin din toate.
Programul „Zi de zi”
Documentare de actualitate (1897-1940)
Muzică LIVE: Makunouchi Bento (Felix Petrescu & Valentin Toma)
Documentare de actualitate (1897-1940)
Muzică LIVE: Makunouchi Bento (Felix Petrescu & Valentin Toma)
Programul caută să împace vicii private cu virtuțile publice. Ce-ar fi trebuit să fie mai degrabă o colecție de parade și vizite oficiale și-a schimbat traiectoria, chit că nu pe de-a-ntregul, în momentul-n care ni s-a arătat un mic film domestic, „În familia Ressel”, zis și „Scene de familie” (1916).
Ai lui Ressel, fondatorul Filmul Național Român, ne-au convins prin caraghioslâcurile lor șarmante că merită căutate nu doar marile evenimente din agoră, alde „Minunea de la Maglavit”, ci și ce s-a petrecut înaintea, în urma și-n jurul lor. În „O nuntă în lumea mare la Biserica Domnița Bălașa” (1912) se găsește o frântură dintr-un asemenea interes, căci în nicio clipă nu ne este arătată nunta propriu-zisă, ci, ca într-o replică burgheză a muncitorilor părăsind fabrica, nuntașii ieșind din biserică și dispărând în mașini. Încotro?
„Elevii Liceului Nicolae Filipescu iau masa la Restaurantul Coșna”; asta-n 1936. Abia ce-au defilat la parada de 10 mai, aceeași pe care Paul Menu o filmează la 1897 iar Constantin Theodorescu în 1912. Băieții se lasă poftiți de patronul restaurantului; ambiția publicitară se ghicește privind la panoramările de-a lungul cărora patinează ospătari la patru ace pentru a servi uniformele unor alte zile de 10 mai ce aveau să vină.
Montajul nostru ludic își are momentele solemne, în speță acele două filme nedifuzate la vremea lor – „8 iunie 1936” al lui Tudor Posmantir urmat de „Cutremurul” lui Paul Călinescu. Posmantir se afla la o tribună din Cotroceni pentru a filma manifestațiile ținute cu ocazia Zilei Restaurației. Cu dansuri populare, așa a început ce cunoaștem azi drept catastrofa de la Cotroceni, când o bună parte din tribunele înconjurătoare s-a prăbușit sub greutatea spectatorilor; camera operatorului a orbit, firește. Știm, documentarul lui Călinescu despre cutremurul din 1940 nu poate substitui ce-ar fi fost imaginile lui Posmantir, însă dacă se simte măcar un frison, ei bine, memoria celor două năpaste câștigă o secundă-n plus.
Ai lui Ressel, fondatorul Filmul Național Român, ne-au convins prin caraghioslâcurile lor șarmante că merită căutate nu doar marile evenimente din agoră, alde „Minunea de la Maglavit”, ci și ce s-a petrecut înaintea, în urma și-n jurul lor. În „O nuntă în lumea mare la Biserica Domnița Bălașa” (1912) se găsește o frântură dintr-un asemenea interes, căci în nicio clipă nu ne este arătată nunta propriu-zisă, ci, ca într-o replică burgheză a muncitorilor părăsind fabrica, nuntașii ieșind din biserică și dispărând în mașini. Încotro?
„Elevii Liceului Nicolae Filipescu iau masa la Restaurantul Coșna”; asta-n 1936. Abia ce-au defilat la parada de 10 mai, aceeași pe care Paul Menu o filmează la 1897 iar Constantin Theodorescu în 1912. Băieții se lasă poftiți de patronul restaurantului; ambiția publicitară se ghicește privind la panoramările de-a lungul cărora patinează ospătari la patru ace pentru a servi uniformele unor alte zile de 10 mai ce aveau să vină.
Montajul nostru ludic își are momentele solemne, în speță acele două filme nedifuzate la vremea lor – „8 iunie 1936” al lui Tudor Posmantir urmat de „Cutremurul” lui Paul Călinescu. Posmantir se afla la o tribună din Cotroceni pentru a filma manifestațiile ținute cu ocazia Zilei Restaurației. Cu dansuri populare, așa a început ce cunoaștem azi drept catastrofa de la Cotroceni, când o bună parte din tribunele înconjurătoare s-a prăbușit sub greutatea spectatorilor; camera operatorului a orbit, firește. Știm, documentarul lui Călinescu despre cutremurul din 1940 nu poate substitui ce-ar fi fost imaginile lui Posmantir, însă dacă se simte măcar un frison, ei bine, memoria celor două năpaste câștigă o secundă-n plus.
(Călin Boto)
Durată program: 62 minute
Selecție filme:
Selecție filme:
10 MAI 1897 (regie/imagine: Paul Menu, 1897);
10 MAI 1912 (r/i: Constantin Theodorescu [?], 1912);
1 MAI 1914 (r/i: Constantin Ivanovici [?],1914);
MINUNEA DE LA MAGLAVIT (r/i: Eftimie Vasilescu, 1935);
O NUNTĂ ÎN LUMEA MARE LA BISERICA DOMNIŢA BĂLAŞA (r/i: Nicolae Barbelian [?], 1913, digitalizat);
SCENE DE FAMILIE / În familia Ressel (producator: Filmul Național Român, 1916);
ELEVII LICEULUI NICOLAE FILIPESCU IAU MASA LA RESTAURANTUL COŞNA (p: Restaurantul Coșna, 1936, digitalizat);
ANUL NOU 1928 – SERVICIUL DIVIN LA PATRIARHIA ROMÂNĂ (în „CINECRONICA”) (i: Iosif Bertok [?], 1928, digitalizat);
DEZVELIREA PLĂCII COMEMORATIVE LA AEROPORTUL SOMEŞENI (i: Laszlo Fekete, Istvan Miskowszky, 1935, digitalizat);
CURSA CICLISTĂ DIAMANT (p: Reprezentanţa Diamant, 1927);
8 IUNIE 1936 (r/i: Tudor Posmantir, 1936);
CUTREMURUL (r: Paul Călinescu, 1940).
