Cine a spus că lucrurile mici nu aduc minuni? Mini-albumul timişorenilor creatori de tărâmuri muzicale fantastice, atinse de melancolie în dreptul unui pahar cu lapte cald cu miere, presărat de un dram de scorţişoară, stă mărturie pentru a dovedi contrariul. Pe bulevardul unui orăşel iernatic, ninge de fiecare dată când cineva se decide să răstoarne globul în care se află. Oraşelul se află pe o masă plină de cărţi, huzur şi visare. La periferii, cineva a decupat tot felul de animale ciudate din hârtie, care au ba ochi prea mari, ba penaje şi mustăţi. Un lac de lacrimi format după lecturarea lui E.A. Poe s-a uscat într-un şerveţel, păstrând în el secrete. Nu e un album nici pentru cer albastru, nici pentru cer înnorat. Atunci când trăieşti pe un birou îţi vine greu să ghiceşti cum poate să fie vremea afară. Dacă clopotul de aramă al bisericii oraşului ar sparge sticla, atunci poate ai reuşi să salvezi respectabilii cetăţeni ai oraşului de la înstrăinare. Ajutându-te de peniţa din călimară îi vei lăsa să coboare încet pe masă. Le vei construi apoi căi de acces către podea, fereastră, noptieră şi le vei depăna tu poveşti şi le vei împărtăşi speranţe. ***** / ******