1. Având în vedere faptul că aţi „rescoruit“ Ahmed-ul de mai multe ori, care este opinia voastră despre percepţia publicului asupra acestui procedeu de spectacol? Spectatorii români sunt deschişi la „nou“?
In filmele mute, muzica curge de la un capat la altul, si are un rol important in experienta vizionarii. Din punctul nostru de vedere, acest “rescoring” are meritul de a face aceasta experienta mai interesanta, inlocuind soundtrackul original (de obicei, muzica clasica cantata de orchestra – care desi e bine compusa si sincronizata cu “tempo”-ul actiunii, tinde sa devina monotona dupa un timp) cu ceva mai proaspat, dinamic si atragator pentru publicul tanar - si, speram, nu numai. Da, reactiile au fost foarte bune la cele 3 rescoring-uri ale lui Ahmed de pana acum (la fel si la cele 3 ale filmului The Call of Cthulhu), dar nu stiu daca conceptul e neaparat perceput ca ceva foarte “nou” - in fond, pentru unii poate fi o simpla proiectie de film. Mai ales ca lumea se uita la ecran, mai putin la prezenta noastra pe scena. S-a apreciat insa selectia noastra muzicala si felul in care am gandit-o sa se potriveasca cu filmul. Aplauze cat incape. 🙂
2. Cum a venit ideea de a face coloane sonore ale unor filme vechi şi care este procedeul prin care alegeţi aceste filme?
Treaba asta se mai practica, nu am inventat-o noi. Suntem mari consumatori, atat de muzica interesanta, de diverse genuri, cat si de filme, si ni s-a parut ca putem face unele filme mai interesante (pentru noi si cei ca noi) bagandu-ne coada in soundtrackul lor.
Ce e important, cand alegem un film, e sa fie mut (pentru ca nu avem acces la track-ul separat al vocilor din film, sa putem inlocui doar muzica si pastra replicile), potrivit ca lungime, cu scene suficient de lungi incat sa putem potrivi niste piese fara a trebui sa le schimbam la fiecare 20-30 de secunde – asta ar deveni prea obositor pentru spectatori. A, si nu cred ca am face rescoring la comedii romantice sau slapstick-uri mute – nu e genul nostru de muzica ce s-ar potrivi acolo. 🙂 Preferam horror-uri, filme experimentale, basme si fictiuni.
3. Cum vedeţi voi percepţia publicului autohton asupra muzicii electronice experimentale? Ce s-a schimbat în această percepţie în ultimii ani, având în vedere că primul vostru demo a apărut în 2001?
In 2001, ce faceam noi (IDM la vremea respectiva) era ceva relativ nou pentru Romania, noi mai stiam doar 2 proiecte de gen. Acum muzica electronica s-a raspandit, aproape toata lumea asculta macar un sub-gen – insa accentul tot se pune mai mult pe muzica de club/dans, sau muzica “lounge” ceva mai facila. Sunt oricum mai multi cei “aware” de muzica experimentala, au acces mai usor la ea, mai sunt cand si cand evenimente deschise la asa ceva. Va ramane oricum de nisa, pentru ca altfel n-ar mai fi “experimentala”, nu?
4. Cum definiţi voi conceptul de "rescoring" şi "dj set & show live?
Rescoring am explicat ce e, e inlocuirea coloanei sonore originale a unui film cu una noua, si se practica la filmele mute, unde track-ul audio este alcatuit doar din muzica. Prin “DJ set si elemente live” subliniem ca nu este un concert, nu este muzica noastra personala reprodusa live sau o compozitie improvizata, ci un DJ set din piese diverse (sunt include si cateva de-ale noastre), peste care intervenim cu alte elemente menite sa marcheze actiuni din film: samples, synth, percutii, zgomote, instrumente acustice si alte sunete la microfon, etc. Cu alte cuvinte, e mai mult decat un DJ set, se contribuie cu straturi suplimentare peste piesele mixate.
5. Care sunt proiectele voastre actuale şi cum credeţi că arată „scena muzicală“ autohtonă în 2013? Eventual o comparaţie cu scena din anii trecuţi?
In ultima perioada, pe langa piese si experimente audio proprii am lansat si niste remixuri (ale noastre dupa alti artisti, dar si ale altora dupa piesele noastre), iar pe partea de live am avut parte mai mult de astfel de rescoring-uri. La o saptamana dupa Alba Iulia, vom fi prezenti si la Casa Filmelor (a asociatiei Marele Ecran) in cadrul festivalului Plai, cu un proiect nou numit “Science Night” - un omagiu adus documentarelor stiintifice, concretizat in proiectii de decupaje din astfel de documentare, procesate, acompaniate de un DJ set de muzica ambientala. Si incercam sa ne mobilizam pentru lucrul la albumul nou, pe care incercam sa-l facem un pic altfel decat Swimé. Nu ne intereseaza neaparat scena autohtona sau vreuna anume, noi facem muzica ce-o avem in minte, nu incercam sa ne incadram undeva neaparat cu ea.
6. Dispariţia festivalului TM Base este un lucru firesc? Credeţi că „lumea“ nu mai e interesată de evenimente „targetate“?
Dupa cum ziceam, numarul de ascultatori de muzica electronica a crescut – pentru ca productia electronica se regaseste deja inclusiv in muzica mainstream, plus ca e un val foarte mare de tineri care s-au apucat de facut asta, ajutati doar de un computer. Dar asta e o zona mai putin asociata cu concertele live – si exceptiile de cele mai multe ori adauga elemente de jazz, rock, samd, nu prea se mai incadreaza in “electronica”. Afara din studio, muzica electronica e mai mult asociata cu DJ-ii, deci cu party-urile. Ori, cum in ziua de azi orice ascultator are cel putin la fel de multa muzica ca DJ-ii (care totusi o mai si cumpara), si acces la toate noile aparitii... cred ca a disparut in mod natural curiozitatea din punct de vedere muzical cand vine vorba de party-uri. Majoritatea iese mai mult ca sa danseze, sa socializeze, sa “consume”, intr-un loc cu alta lume – mai putin ca sa se “absoarba” muzica. Nu mai e ca pe vremuri, cand party-urile erau pentru multi singurele locuri in care puteau asculta un anumit gen de muzica, sau sa se bazeze pe DJi pentru a auzi noutati. Si in contextul asta, multi nu mai sunt dispusi sa dea sume mai mari de bani pentru a asculta muzica asta. Insa DJii costa tot mai mult, la cat de populara a devenit treba. Oricum, TMBase-ul s-a nascut dintr-o mare pasiune pentru muzica – cumva, cand totul devine un simplu party cu oameni nu neaparat entuziasmati de muzica, nu mai e acelasi feeling nici pentru organizatori. Si mai sunt aspecte din cauza carora un astfel de festival nu doar ca nu se mai prea poate dezvolta, dar nici macar stagna – cel putin in Timisoara.
7. Care sunt numele autohtone cu care v-aţi dori o colaborare?
Nu ne-am gandit inca la asta foarte mult. Am vrea sa facem candva un EP cu Norzeatic, pe aceeasi tema ca si Rinbo (monstri si fantome din folclorul japonez), dar si cu versuri. Dar asta s-a discutat doar la nivel de idee pana acum, nu e nimic batut in cuie. Pentru albumul urmator nu ne-am gandit inca la colaborari – tendinta ar fi mai degraba catre instrumentisti de jazz, care sa aduca ceva deosebit productiilor noastre. Sau voci, dar deh, nu am auzit in Romania prea multe voci sa se potriveasca soundului nostru.